Consultatii online
Terapii
Materia Medica
Plante medicinale
Alimente medicament
Arnica (Arnica montana)
Arnica (Arnica montana)
Fam. Compositae

Denumiri populare: potbal de munte, carul zanelor, carul padurilor, iarba cascadelor, iarba soarelui, iarba caderilor
Originara din Europa, Siberia, America de Nord
Planta ce creste in regiunile de munte la peste 1000 metri altitudine in zona pasunilor si pajistilor. Se folosesc in scop terapeutic florile galben- aurii (flores arnicae) care se recolteaza in lunile iunie- iulie. A fost folosita din cele mai vechi timpuri pentru tratarea ranilor. Se spune ca marele poet german, Goethe (1749- 1832) bea in fiecare seara un ceai din flori de arnica pentru a-si trata angina pectorala de care suferea
Compozitie: uleiuri volatile, izocvercetina, astragalina, parafina, carotenoizi (xantofila,zeaxantina), compusi triterpenic, colina, inulina, acizi (cafeic, fumaric, succinic), derivati hidrochinonici, fitosteroli
Actiune: antiseptic, antifungic, bacteriostatic (limiteaza multiplicarea bacteriilor si a ciupercilor patogene), cicatrizant al ranilor, activeaza mecanismele de refacere tisulara si vindecare (se foloseste sub forma de comprese), stimuleaza circulatia, refacerea tesuturilor, cicatrizarea, actiune hemostatica (opreste sangerarea), favorizeaza resorbtia hematoamelor, are actiune imunomodulatoare si antibiotica, fiind eficienta in tratarea infectiilor, putand fi administrata pentru intarirea imunitatii in perioada toamna - primavara (cand tonusul general este scazut)
Indicatii: traumatisme (tratarea contuziilor, ranilor, si arsurilor), laringita, raguseala oratorilor (prin folosirea indelungata a corzilor vocale) sub forma de gargara, boli coronariene, HTA, reumatism cronic, ateroscleroza, acnee, muscaturi de insecte, cancer al cavitatii bucale, limbii, laringelui, faringelui, pielii.
Contraindicatii: in general nu se recomanda administrarea pe cale interna deoarece provoaca gastro-enterite, ameteli, palpitatii, HTA (hipertensiune arteriala), tremur, slabiciune, paralizia centrilor nervosi, in concentratii care depasesc limita admisa (peste 25 ml tinctura). Nu este indicata femeilor gravide sau mamelor care alapteaza
Mod de administrare: infuzie, tinctura, unguente
Infuzia din flori de arnica creste afluxul de sange la nivelul coronarelor, imbunatatind irigarea si activitatea muschiului cardiac, combate ateroscleroza coronariana, stimuleaza circulatia periferica si regenerarea tesuturilor. (in caz de varice) Are efect sedativ, calmant, ajuta la combaterea durerii de dupa nastere, extractii dntare sau alte acte chirurgicale (sepoate administra inainte si dupa o interventie chirurgicala pentru reducerea durerii si refacerea tesuturilor)
Tinctura din arnica poate fi administrata in doze mici pe cale orala sau diluata in apa (100g tinctura la 1 litru de apa de plumb) sub forma de comprese locale in caz de arsuri, traumatisme (rani sangerande, contuzii, luxatii, intinderi musculare, crampe, febra musculara); administrata imediat reduce durerea, opreste sangerarea, grabeste vindecarea.
Pe cale interna se administreaza 20 de picaturi de 2- 3 ori pe zi (5- 10 picaturi diluate in 100ml apa o data) in tratamente de lunga durata pentru tratarea: semiparezelor, parezelor, statusurile post accident vascular, traumatisme cranio- cerebrale, dureri postraumatice, socuri emotionale, psihoze, cosmaruri, anxietate; sub forma de gargara se poate administra o lingura de tinctura dizolvata intr-un pahar cu apa, care nu se inghite deoarece tinctura de arnica poate fi toxica daca se depaseste doza recomandata de 20- 30 de picaturi pe zi
Unguen sau gel din arnica se poate aplica local in dureri reumatice, suprasolicitarea grupelor musculare prin efort fizic (sportivi, munci istovitoare), guta, hemoroizi (cauzati de efort, nastere, constipatie)
Cataplasma cu pulbere de arnica amestecata cu pulbere de radacina de tataneasa (in apa calduta), se aplica pe piele in zona traumatizata
Uleiul de arnica se obtine dintr-un pumn de flori de arnica proaspete lasate la macerat in 200ml de ulei de masline, lasat la caldura soarelui intr-un vas ceramic acoperit; apoi se strecoara si se poate utiliza ca si unguentul sau gelul de arnica
Fam. Compositae

Denumiri populare: potbal de munte, carul zanelor, carul padurilor, iarba cascadelor, iarba soarelui, iarba caderilor
Originara din Europa, Siberia, America de Nord
Planta ce creste in regiunile de munte la peste 1000 metri altitudine in zona pasunilor si pajistilor. Se folosesc in scop terapeutic florile galben- aurii (flores arnicae) care se recolteaza in lunile iunie- iulie. A fost folosita din cele mai vechi timpuri pentru tratarea ranilor. Se spune ca marele poet german, Goethe (1749- 1832) bea in fiecare seara un ceai din flori de arnica pentru a-si trata angina pectorala de care suferea
Compozitie: uleiuri volatile, izocvercetina, astragalina, parafina, carotenoizi (xantofila,zeaxantina), compusi triterpenic, colina, inulina, acizi (cafeic, fumaric, succinic), derivati hidrochinonici, fitosteroli
Actiune: antiseptic, antifungic, bacteriostatic (limiteaza multiplicarea bacteriilor si a ciupercilor patogene), cicatrizant al ranilor, activeaza mecanismele de refacere tisulara si vindecare (se foloseste sub forma de comprese), stimuleaza circulatia, refacerea tesuturilor, cicatrizarea, actiune hemostatica (opreste sangerarea), favorizeaza resorbtia hematoamelor, are actiune imunomodulatoare si antibiotica, fiind eficienta in tratarea infectiilor, putand fi administrata pentru intarirea imunitatii in perioada toamna - primavara (cand tonusul general este scazut)
Indicatii: traumatisme (tratarea contuziilor, ranilor, si arsurilor), laringita, raguseala oratorilor (prin folosirea indelungata a corzilor vocale) sub forma de gargara, boli coronariene, HTA, reumatism cronic, ateroscleroza, acnee, muscaturi de insecte, cancer al cavitatii bucale, limbii, laringelui, faringelui, pielii.
Contraindicatii: in general nu se recomanda administrarea pe cale interna deoarece provoaca gastro-enterite, ameteli, palpitatii, HTA (hipertensiune arteriala), tremur, slabiciune, paralizia centrilor nervosi, in concentratii care depasesc limita admisa (peste 25 ml tinctura). Nu este indicata femeilor gravide sau mamelor care alapteaza
Mod de administrare: infuzie, tinctura, unguente
Infuzia din flori de arnica creste afluxul de sange la nivelul coronarelor, imbunatatind irigarea si activitatea muschiului cardiac, combate ateroscleroza coronariana, stimuleaza circulatia periferica si regenerarea tesuturilor. (in caz de varice) Are efect sedativ, calmant, ajuta la combaterea durerii de dupa nastere, extractii dntare sau alte acte chirurgicale (sepoate administra inainte si dupa o interventie chirurgicala pentru reducerea durerii si refacerea tesuturilor)
Tinctura din arnica poate fi administrata in doze mici pe cale orala sau diluata in apa (100g tinctura la 1 litru de apa de plumb) sub forma de comprese locale in caz de arsuri, traumatisme (rani sangerande, contuzii, luxatii, intinderi musculare, crampe, febra musculara); administrata imediat reduce durerea, opreste sangerarea, grabeste vindecarea.
Pe cale interna se administreaza 20 de picaturi de 2- 3 ori pe zi (5- 10 picaturi diluate in 100ml apa o data) in tratamente de lunga durata pentru tratarea: semiparezelor, parezelor, statusurile post accident vascular, traumatisme cranio- cerebrale, dureri postraumatice, socuri emotionale, psihoze, cosmaruri, anxietate; sub forma de gargara se poate administra o lingura de tinctura dizolvata intr-un pahar cu apa, care nu se inghite deoarece tinctura de arnica poate fi toxica daca se depaseste doza recomandata de 20- 30 de picaturi pe zi
Unguen sau gel din arnica se poate aplica local in dureri reumatice, suprasolicitarea grupelor musculare prin efort fizic (sportivi, munci istovitoare), guta, hemoroizi (cauzati de efort, nastere, constipatie)
Cataplasma cu pulbere de arnica amestecata cu pulbere de radacina de tataneasa (in apa calduta), se aplica pe piele in zona traumatizata
Uleiul de arnica se obtine dintr-un pumn de flori de arnica proaspete lasate la macerat in 200ml de ulei de masline, lasat la caldura soarelui intr-un vas ceramic acoperit; apoi se strecoara si se poate utiliza ca si unguentul sau gelul de arnica


