Drenajul in homeopatie

Drenajul in homeopatie:

Ce este drenajul si cat este de important in tratamentul homeopat?

Drenajul este o tehnica terapeutica si consta in administrarea prealabila sau concomitenta de remedii al caror tropism specific este pe anumite organe care indeplinesc functii vitale in organism si care savarsesc functia de evacuare toxinica. Desigur, drenajul nu influenteaza raspunsul organismului la tratamentul homeopat, dar poate preantampina si chiar frana agravarea care se poate produce dupa priza de remediu similimum. Acest lucru este necesar, deoarece multi pacienti la aparitia acestei agravari (altminteri benefica si necesara), sunt tentati si chiar de multe ori speriati si abandoneaza continuarea tratamentului homeopat, antidotand efectul remediilor homeopate cu tratament alopat antisimptomatic.

Tehnici de prescriere homeopatica :

►unicism – un singur remediu similimum. Legea similitudinii cere administrarea unui singur remediu similimum care sa acopere in totalitate simptomele prezentate de bolnav cu patogenezia remediului. Metoda prezinta dezavantajul riscului aparitiei unor agravari pe de o parte iar pe de alta, este destul de anevoioasa stabilirea remediului unic,fie omiterea simtomului cheie, fie se deslusesc la bolnav simptome ale mai multor remedii satelite, remedii simile.
Samuel Hahnemann – Organon par. 273 “Nu exista tratament in care sa fie necesar, in consecinta este inadmisibil de a o face, sa folosesti tot odata mai mult de o substanta medicinala simpla la un bolnav. Nu concepem de a emite cea mai mica indoiala asupra faptului de a sti daca este rezonabil si conform naturii, de a nu prescrie intr-o boala decat o singura substanta medicinala simpla pe care o cunoastem bine sau un amestec de mai multe substante diferite. In medicina unica si adevarata, unica medicina conforma naturii, homeopatia, este interzis sa administrezi bolnavului doua substante medicinale in acelasi timp.”

►pluralism - mai multe remedii administrate separat, intr-o ordine/alternanta anumita; o solutie de necesitate pentru bolnavii care nu ofera o simptomatologie precisa care ar putea duce la alegerea remediului similimum. In practica homeopatii francezi, mai cu seama, au observat ca administrarea riguroasa a remediului similimum, unic, nu este urmata totdeauna de ameliorare si ca folosirea de remedii satelite, simile, care se apropie de simptomele bolnavului ajuta ca remediul similimum sa actioneze mai repede si fara agravare.

►complexism – mai multe remedii amestecate si administrate impreuna asa cum sunt de pilda preparatele Stodal, Oscilococcinum, Sedativ PC; aceste preparate insa nu pot respecta Legea similimim, in totalitate si pe de alta parte nu se cunosc in totalitate interrelatiile posibile dintre mai multe remedii administrate simultan (unele pot coincide cu simptomatologia acuzata de pacient, in timp ce altele, nu)

Agravarea este expresia alegerii corecte a remediului si constituie dovada actiunii acestora, stimularea si raspunsul modalitatilor reactionale ale organismului, care provoaca o eliberare de toxine si solicita emonctoriile la o activitate suplimentara, care uneori depaseste capacitatea acestora.

Agravare homeopatica: Hahnemann in Organon (pag 158-161), descrie agravarea dupa tratamentul homeopatic, semn al remediului bine ales, care poate fi benigna si pasagera sau grava si durabila.

Agravarea homeopatica buna este o accentuare a simptomelor si se datoreaza stimularii energice a reactiilor organismului, urmata de ameliorare, posibila aparitie de simptome de eliminare si vindecarea bolnavului.

Agravarea rea este intensa si de durata, organismul nu are forta de reactie necesara. 

Adeptul unicismului, insusi Hahneman pentru combaterea agravarii rele propune drenajul in cadrul tratamentului homeopat, prin administrarea remediului similimum in doze crescande, succesive: in Organon Ed.6 propune metoda “plus”: se administreaza remediul frecvent, chiar zilnic, intr-o dilutie de fiecare data diferita, in serie crescatoare. M. Tyler, eminenta homeopata britanica, practica o varianta a acestei metode, administreaza remediul similimum in trei doze succesive, luate trei zile la rand – 30 – 200 – 1000, astfel remediul unic isi este propriul sau drenor. Malcolm Russel, deasemeni britanic, folosea tot 3 doze succesive, dar in o singura zi, 30 dimineata si la pranz si 200 seara (split dose). In felul acesta, dilutiile crescande, combat agravarea pe care ar provoca-o dilutia unica, avand rolul de drenor, fata de precedenta.

Nebel (din Laussane, Elvetia) este promotorul drenajului in Homeopatie, ideii ca remediului de fond trebuie sa i se asigure un drenaj corespunzator. Acest lucru obtinandu-se fie prin administrarea remediului unic intr-o suita de 3-4 prize zilnic in dilutii crescande, mai intai o dilutie joasa, apoi una inalta (metoda recomandata si de Hahneman), fie prin administrarea remediilor cu actiune electiva pe anumite organe, administrate in dilutii joase, a caror actiune este cu atat mai eficienta cu cat exista o corespondenta intre unele simptome prezentate de bolnav si simptome existente in patogenezia remediului.

Clasificarea drenorilor

Drenori dermici, cutananati: SAPONARIA, HYSTAMINUM, VINCA MINOR, VIOLA TRICOLOR, EUGENIA

Drenori ORL: CISTUS CANADENSIS, EUPHRASIA, LEMNA MINOR, TEUCRIUM

Drenori ai arborelui respirator: HYDRASTIS, SENEGA, TUSILLAGO, SAMBUCUS

Drenori cardio-vasculari: ADONIS VERNALIS, CRATAEGUS, CACTUS GRANDIFLORUS, CONVALARIA, DIGITALIS, GLONOINUM, POLYGONUM AVICULARE

Drenori pentru vene: AESCULUS, BELLIS PERENIS, COLLINSONIA, HAMAMELIS

Drenori pentru ficat si cai biliare: BERBERIS, CHELIDONIUM, CARDUUS MARIANUS, CHINA, RAPHANUS, SOLIDAGO, TARAXACUM, YUCCA FILAMENTOSA

Drenori intestinali: BERBERIS, BRYONIA, HYDRASTIS, PODOPHYLLUM, RICINUS, SOLIDAGO

Drenori pentru pancreas: IRIS, SENNA

Drenori renali: BERBERIS, EQUISETUM, CANTHARIS, HYDRASTIS

Drenori ai sistemului nervos: ALFALFA, AVENA SATIVA,  PASIFLORA, VALERIANA

Drenori limfatici: BARYTA CARBONICA

Drenori ai sistemului osteo-articular: ACTEA SPICATA, BRYONIA, RUTA GRAVEOLENS, URTICA URENS