Ienibahar (Pimenta dioica)

Ienibahar (Pimenta dioica)
Fam. Myrtaceae (familia mirtului)

Denumiri populare: piperul de Jamaica, enibahar

Copac tropical originar din Jamaica de unde si denumirea sa. Fructele se aseamana cu piperul mare si cafeniu; invelisul sau exterior contine doua seminte inchise la culoare tari, in forma de rinichi.
Aroma sa pare a fi o combinatie de mirodenii, mai ales scortisoara, cuisoare, ghimbir si nucsoara, gustul este si el complex, aceste lucruri facand ca ienibaharul sa fie un condiment important si versatil. In bucataria caraibiana, ienibaharul este cel mai important condiment.

In razboaiele napoleoniene soldatii rusi isi puneau ienibahar in cizme ca sa-si incalzeasca picioarele, iar atenuarea mirosurilor care rezulta din acest lucru a lansat ienibaharul in industria cosmetica actuala, unde uleiul de pimento este de obicei asociat cu produsele de toaleta barbatesti (mai ales cele al caror nume include cuvantul “spice”).

Desi ienibaharul a fost introdus in Europa de catre portughezi, care il considerau o varietate de piper, denumirea romaneasca vine din limba turca (yeni-bahar, care se traduce prin “mirodenie noua), otomanii aducand primii acest condiment pe teritoriul tarii noastre. In engleza este numit “allspice”, tocmai din cauza gustului sau care pare a fi un amestec de mai multe arome. Chinezii il numesc chiar “bi wei hu jiao” – piperul cu o suta de arome

Compozitie: uleiuri volatile, eugenol, compusi flavonici, mucilagii, alcaloizi, rasini, acizi grasi, zahar invertit, proteine, saruri minerale

Actiune: antispastica, carminativa (combate flatulenta), antidiareica, decongestiva, are actiune vasodilatatorie, scade valorile tensionale, datorita mucilagiilor are efect emolient la nivelul cailor respiratorii, antitusiv, datorita continutului de alcaloizi, compusi flavonici are actiune antiseptica, decongestiva, balsamicsa la nivelul cailor urinare, tub digestiv, in plus manifesta o actiune diuretica, sudorifica, depurativa. Datorita continutului in minerale poate fi folosit cu succes in remineralizarea organismului sau in sprijinirea functiei ficatului sau tonic generale si stimulator al apetitului.

Indicatii: enterocolite, diaree, dispepsii bilio-gastrice, hipertensiune arteriala, tulburari circulatorii periferice, raceala, gripa, tuse, traheo-bronsite, hepatita epidemica, reumatism articular, eczema, acnee, edeme renale, guta

Mod de administrare: boabe uscate, pulbere din boabe uscate












Boabe uscate se pot folosi ca atare sau se face infuzie, consumandu-se 1-2 cani pe zi; infuzia din fructe se poate utiliza in tratamentul bronsitelor, enteritelor, diabetului iar in uz extern pentru tratamentul eczemei, acneei; infuzia concentrata sau decoctul in vin poate fi folosit in raceala si gripa
Pulbere din boabe uscate macinate se poate folosi ca atare sau ca adaos in vin fiert, aromatizant in mancaruri, salate
Extractul alcoolic se obtine prin macerarea fructelor proaspete in alcool rafinat si poate fi folosit impotriva durerilor reumatismale, tulburarilor circulatorii, infectiilor digestive sau respiratorii
Decoctul din fructe poate fi eficient in edeme renale, guta; decoctul poate fi adaugat in apa de baieimpotriva reumatismului
Uleiul de ienibahar poate fi folosit sub forma de frictiuni, masaj pentru imbunatatirea circulatiei, combaterea contracturilor musculare, tratarea nevralgiilor
Inhalatii cu ulei volatil pot fi benefice pentru catarul respirator, rinite, gutrurai, gripa