Levantica (Lavandula angustifolia)

Levantica (Lavandula angustifolia)
Fam.Labiatae


Denumiri populare: livant, aspic, epichinel, livan

Planta perena de origine mediteraneana, cultivata pe terenuri aride este o mare iubitoare de soare. Cultivata din cele mai vechi timpuri pentru proprietatile ei culinare, terapeutice, cosmetice, ornamentale; grecii o foloseau la tratarea bolilor pulmonare, romanii o puneau in aromatizarea bailor comunale pentru efectele sale relaxante, calmante, pentru tratarea insomniilor. In scop terapeutic se folosesc florile, puternic parfumate Perioada optima de recoltare sunt lunile iulie- august

In trecut gospodinele o asezau intre haine si o foloseau pentru parfumarea imbracamintei si indepartarea moliilor

Compozitie: uleiuri volatile (geraniol, linolol, valerianat de linolol, boreol), acizi triterpenici, flavonoide, rezine,cumarina, principii amare, taninuri, cineol, substante minerale

Actiune: proprietati sedative, antidepresive, tonica a sistemului nervos, relaxante, decontracturante, antiseptice, antivirale, antiinflamatorii, antialergice, antipruriginoase, emoliente, coleretic, colagog (favorizeaza eliminarea secretiilor biliare), carminativ (asigura evacuarea gazelor intestinale), antispastic, stimuleaza menstruatia, hipotensiv.

Indicatii: tulburari nervoase, insomnie, stari de agitatie, debilitate nervoasa si extenuare, spasme de diverse etiologi, afectiuni ale cailor respiratorii, raceala, gripa, ameliorarea durerilor reumatice (prin aplicatii externe), gusa tiroidiana

Mod de administrare: ulei extras din florile de lavanda, infuzie,
Infuzia se prepara dintr-o lingurita de planta uscata peste care se toarna o cana de apa clocotita, se lasa la infuzat 10 minute, se strecoara si se bea de trei ori pe zi cate o cescuta.
Uleiul de flori de lavanda poate fi inhalat, adugat in apa de baie, aplicat extern pentru masaj, in aromoterapie ; in industria cosmetica este folosit pentru prepararea cremelor, parfumurilor, uleiurilor
Otetul cu extract de lavanda, se prepara prin adaugarea florilor in otet de mere, folosit in stari gripale pentru scaderea febrei, pentru frectii, pentru stimularea digestiei. Se poate prepara un otet aromat din mai multe plante (levantica, menta, salvie, cimbru care se aseaza intr-o sticla fara sa se inghesuie peste care se toarna otet de vin sau de mere; se lasa la macerat o saptamana la loc calduros si insorit, apoi se strecoara si se poate folosi atat in uz extern cat si intern; scade febra, este placut reconfortant, regleaza digestia.
Pulberea se obtine prin macinarea florilor uscate; se poate administra intern un varf de cutit de pulbere care se tine sub limba cateva minute, apoi se inghite cu apa, pentru afectiuni gastro-intestinale, dischinezii biliare, se poate folosi sub forma de fumigatii in tratamentul afectiunilor bronsice sau intra in compozitia tigarilor antiasmatice.
Tinctura de levantica se administreaza in uz intern ( cate 20 de picaturi de 3 ori pe zi, pentru insomnie, tulburari gastro- intestinale), sau in uz extern comprese cu solutie diluata in apa, o lingura la 100 ml apa fiarta (migrene, dureri reumatice)