Consultatii online
Terapii
Materia Medica
Plante medicinale
Alimente medicament
Maselarita (Hyosciamus niger)
Maselarita (Hyoscyamus niger)
Fam. Solanaceae
Denumiri populare: bruscalan, iarba neagra, lacrimile Elenei, oag, holman, masalar, pojarnita, nebunarita
Planta erbacee, creste spontan pe langa drumuri, garduri, daramaturi, pe campuri, prin grane. In medicina populara a fost folosita pentru calmarea durerilor de masele, de unde si denumirea de maselarita (fiertura de planta se tinea in gura la masea, apoi se varsa si se clatea bine gura cu apa curata). In scop terapeutic se culeg frunzele (de la plantele anuale in momentul aparitiei primelor flori, iar de la plantel bianuale se aduna de obicei frunzele in luna august, dimineatta dupa ce roua s-a ridicat, atunci cand planta contine cea mi mare cantitate de alcaloizi).
Compozitie: uleiuri volatile, principii active reprezentate prin alcaloizii hiosciamina si hioscina, atropamina, tropina, scopina, scopolina, iar radacina contine in plus cuschigrina, substante antibiotice, vitamina C, minerale (prin uscare hiosciamina se transforma in atropina)
Actiune: antispasmotic, anticonvulsivant, antinegralgic, hiosciamina are actiune narcotica, hioscina (scopolamina) are actiune midriatica (dilatator pupilar ca si atropina), dar si hipnotica,
Indicatii: dureri dentare sau cu alta localizare, epilepsie, stari de excitatie motorie, boala Parkinson
Contraindicatii: este deosebit de toxica (otravitoare), intocmai ca si matraguna (beladona). Intoxicarea cu maselarita se manifesta prin puls la inceput accelerat, apoi incetinit, presiune arteriala scazuta, agitatie, delir, halucinatii, marirea pupilei, respiratie incetinita.
Mod de administrare: infuzie , frunze verzi (in aplicatii externe)
Frunze proaspete maruntite, se aplica extern, sub forma de cataplasma pe zonele afectate (rani , abcese, muscatura de sarpe, insecte) pentru calmarea durerilor.
Infuzia se prepara dintr-o lingurita de frunze la o cana de apa clocotita, se mai firbe 5 minute, se strecooara si se bea o cana de ceai pe zi, cu inghitituri mici
Tinctura se prepara din 20 grame frunze proaspete, puse la macerat in 250ml alcool de 70 de grade, timp de 15 zile, agitandu-se de mai multe ori pe zi pentru a extrage principiile active din planta; apoi se filtreaza si se inbuteliaza in sticle inchise la culoare, ermetic inchise. Se administreaza 1-3 ml in 24 de ore
Fam. Solanaceae
Denumiri populare: bruscalan, iarba neagra, lacrimile Elenei, oag, holman, masalar, pojarnita, nebunarita
Planta erbacee, creste spontan pe langa drumuri, garduri, daramaturi, pe campuri, prin grane. In medicina populara a fost folosita pentru calmarea durerilor de masele, de unde si denumirea de maselarita (fiertura de planta se tinea in gura la masea, apoi se varsa si se clatea bine gura cu apa curata). In scop terapeutic se culeg frunzele (de la plantele anuale in momentul aparitiei primelor flori, iar de la plantel bianuale se aduna de obicei frunzele in luna august, dimineatta dupa ce roua s-a ridicat, atunci cand planta contine cea mi mare cantitate de alcaloizi).
Compozitie: uleiuri volatile, principii active reprezentate prin alcaloizii hiosciamina si hioscina, atropamina, tropina, scopina, scopolina, iar radacina contine in plus cuschigrina, substante antibiotice, vitamina C, minerale (prin uscare hiosciamina se transforma in atropina)
Actiune: antispasmotic, anticonvulsivant, antinegralgic, hiosciamina are actiune narcotica, hioscina (scopolamina) are actiune midriatica (dilatator pupilar ca si atropina), dar si hipnotica,
Indicatii: dureri dentare sau cu alta localizare, epilepsie, stari de excitatie motorie, boala Parkinson
Contraindicatii: este deosebit de toxica (otravitoare), intocmai ca si matraguna (beladona). Intoxicarea cu maselarita se manifesta prin puls la inceput accelerat, apoi incetinit, presiune arteriala scazuta, agitatie, delir, halucinatii, marirea pupilei, respiratie incetinita.
Mod de administrare: infuzie , frunze verzi (in aplicatii externe)
Frunze proaspete maruntite, se aplica extern, sub forma de cataplasma pe zonele afectate (rani , abcese, muscatura de sarpe, insecte) pentru calmarea durerilor.
Infuzia se prepara dintr-o lingurita de frunze la o cana de apa clocotita, se mai firbe 5 minute, se strecooara si se bea o cana de ceai pe zi, cu inghitituri mici
Tinctura se prepara din 20 grame frunze proaspete, puse la macerat in 250ml alcool de 70 de grade, timp de 15 zile, agitandu-se de mai multe ori pe zi pentru a extrage principiile active din planta; apoi se filtreaza si se inbuteliaza in sticle inchise la culoare, ermetic inchise. Se administreaza 1-3 ml in 24 de ore
Magazin Virtual
Autentificare
Cosul de cumparaturi
Produse Calivita
Informatii
