Mesteacan (Betula pendula)

Mesteacan (Betula pendula)
Fam. Betulae

Denumiri populare: mastacan, mestecan alb

Arbore milenar, considerat sacru de catre marile civilizatii ale lumii, recunoscut pentru  proprietatile tamaduitoare magice, pretuit pentru puterea lui vindecatoare din cele mai vechi timpuri. In scop terapeutic se folosesc frunzele, mugurii, coaja si seva de mesteacan (care se recolteaza la inceputul lui aprilie, razuind putin scoarta tanara, atunci cand incepe sa curga seva prin arbori).







Compozitie: frunzele contin uleiuri volatile, flavonoizi (un glicozid, betulina), taninuri (de natura pirocatehinica), principii amare, zaharoza, rezine, saponine, rasini, acizi (cafeic, galic, nicotinic), vitamina C, saruri minerale, zaharuri

Actiune: diuretica (favorizeaza eliminarea toxinelor, acidului uric, renumit pentru capacitatea lui de a dizolva pietrele la rinichi sau fiere), combate infectiile renale si ale vezicii urinare (cistite), depurativa, detoxifianta, favorizeaza eliminarea apei din tesuturi, scade colesterolul, dizolva pietrele la rinichi

Indicatii: afectiuni inflamatorii, reumatismale, guta, hidropizie (retentie de apa in tesuturi), boli de piele (eczeme, psoriazis), conform unor cercetatori de la Universitatea din Ilinois, SUA, seva de mesteacan este buna la toate, avand actiune antiinflamatorie, decongestiva, regeneranta, antitumorala , putand fi utilizata in orice afectiune, fie in plkanurile superficiale (piele, oase, muschi), fie interne (aparate sau sisteme interne), cat si in plan profund, mental si psihic

Mod administrare: infuzia, tinctura din seva de mesteacan,
Infuzia se prepara din 2 linguri de frunze uscate si maruntite la o cana de apa clocotita, se lasa la infuzat 5-10 minute, apoi se strecoara si se consuma 2 cani pe zi. In uz extern se poate folosi sub forma de bai generale sau locale ca tonifiant, intareste radacina firului de par. pentru bolnavii de reumatism infuzia se prepara diferit: se pun 2 lingurite de frunze maruntite in 250 ml apa clocotita, se lasa sa se raceasca ( sa ajunga la 40 grade Celsius), apoi se adauga un varf de cutit de bicarbonat de sodiu care are scopul de a neutraliza un acid (betuloretinic) continut in mesteacan, sporind efectul diuretic.
Tinctura din seva de mesteacan se prepara din seva recoltata primavara si pusa imediat in alcool pentru a-i conserva calitatile. Se administreaza cate o lingurita de 3 sau 4 ori pe zi pentru orice tip de afectiune, in cure de lunga durata (6 luni- 1 an)
Tinctura din scoarta de pe ramurile tinere de mesteacan se prepara din scoarta taiata marunt peste care se toarna alcool de 70 de grade si se astupa, apoi se lasa la macerat o luna (la caldura sau chiar la soare), se filtreaza si se administreaza n orice boala de rinichi, inclusiv in insufiicienta renala, cate o lingurita de 4 ori pe zi in cure de lunga durata. (minim 60 de zile).