Pelin (Artemisia absinthium)

Pelin (Artemisia absinthium)
Fam. Asteraceae


Denumiri populare: pelinita, pelinas, iarba-fecioarelor, lemnul-Domnului

Planta erbacee, creste spontan la marginea drumurilor, rezistent la arsita verii In traditia populara aceasta planta este investita cu puteri magice, putand tine departe spiritele rele. In noptile cu luna plina pruncii erau trecuti prin cununi impletite din pelin pentru a fi feriti de friguri, boli mintale, epilepsie, sau posesiuni demonice.In scop terapeutic se recolteaza varfurile inflorite impreuna cu partea superioara a tulpinii (Herba Absinthi) in lunile iulie-septembrie






Compozitie: uleiuri volatile (thujone, felandren, alfa si beta pinen, sabinen), taninuri, principii amare de tipul sescviterpenelor- abisintina (o guranoida dimerica), anabsintina, artabsina, flavonoide

Organotropism: tegumente si mucoase, aparatul digestiv , sistem nervos

Actiune: antiparazitara, antihelmintica (cel mai puternic vermifug din flora autohtona), stomahica, carminativa, stimuleaza si usureaza digestia, tonic digestiv despre care preotul Sebastian Kneipp spunea ca este cel mai puternic purificatoir si intaritor al sistemului digestiv chiar si la persoanele foarte in varsta, ajuta la normalizarea circulatiei cerebrale, combate migrenele, durerile de cap, stimuleaza atentia, puterea de concentrare  si imbunatateste memoria de lunga durata, tonic nervos (atat la nivelul sistemului nervos central cat si periferic, in caz de pareze, paralizii), analgezic si narcotic, calmeaza zona medulara a creierului (cea care simte durerea si spaima),

Indicatii: oxiuroza, helmintiaze, giardioza, stimularea apetitului, boli digestive, detoxifiere, ulceratii, rani purulente, reumatism articular, luxatii, entorse (comprese, cataplasme locale)

Contraindicatii: nu se administreaza femeilor gravide sau care alapteaza, persoanelor cu  infectii acute intestinale sau boli nervoase. Supradozajul sau excesul de pelin e toxic, da agitatie, halucinatii, ameteli, pierderea cunostintei iar abuzul de bauturi poate duce la tulburari psihice, pierderea memoriei, greturi, tulburari gastro-intestinale, convulsii (din cauza contunutului de thujone) iar numele plantei posibil sa derive din pierderile de cunostiinta pe care le determina consumul in exces. Perioada de administrare nu trebuie sa depaseasca 2 saptamani

Mod de administrare: infuzie, tinctura, siropul de pelin, vinul de pelin
Pulberea se obtine prin macinarea plantei uscate, se administreaza cate un varf de cutit de 3 ori pe zi, are o puternica actiune tonica, depurativa, regeneranta la nivelul ficatului, fiind eficienta in hepatita cronica etanolica, intoxicatii grave dupa otraviri, chimioterapie sau celor care au primit tratamente medicamentoase pe perioade lungi de timp (se fac cure de 3 saptamani cu o saptamana pauza.
Infuzia se prepara din 3-4 linguri de pelin maruntit in 500 ml de apa rece si se lasa la macerat la temperatura camerei 10-12 ore, se filtreaza iar planta ramasa dupa filtrare se mai fiuerbe in jumatae litru de apa, inca 5 minute, se strecoara, se lasa sa se raceasca, apoi se se amesteca cele doua extracte. Se foloseste in uz extern pentru bai, clisme, spalaturi, comprese pentru anexite, metroanexite, prostatite, candidoze vaginale, tricomonaze, uretrite, etc
Tinctura se prepara din 10 linguri de pulbere de pelin la 200ml alcool de 60 grade sau punand planta proaspata intr-un borcan peste care se toarna alcool de 60-70 grade, se lasa la macerat 2 saptamani, apoi se filtreaza si se imbuteliaza in sticlute inchise la culoare, ermetic inchise si pastrate la loc racoros; se administreaza cate 50 de picaturi de 3 ori pe zi pentru reglarea digestiei; eficienta in tratarea parazitozelor intestinale (cate o lingurita de 4 ori pe zi), in tratamentul durerilor de cap, migrenelot, tulburarilor de atentie, concentrare,
Siropul se prepara dupa o veche reteta a calugarilor benedictini, comuna altor siropuri obtinute din plante; se aseaza intr-un borcan straturi succesive de frunze fin taiate de pelin proaspat si miere de albine; se acopera cu un capac si se lasa o luna la macerat, va rezulta un sirop vascos, aromat care se strecoara si se consuma cate o lingurita pe stomacul gol de 3-4 ori pe zi, cu efecte tonice digestive, carminative, laxative, depurative.
Vinul de pelin se obtine punand intr-un litru de vin alb 10-12 tulpini proaspete de pelin, se lasa la macerat timp de 3 saptamani, apoi se strecoara si se administreaza 2-3 linguri din acest vin inainte sau dupa masa, pentru combaterea indigestiei, balonarilor, flatulentei, stimularea activitatii tubului digestiv, cresterea apetitului, favorizeaza evacuarea vezicii biliare, combaterea si profilaxia litiazei biliare